CROCODILUL
CROCODILUL (Crocodilia; greaca veche. κροκόδῑλος, „Krokodil“) reprezintă un ordin de reptile care, împreună cu păsările, constituie ultimii urmași ai Arhozaurienilor, o categorie de dinozauri. Corpul crocodilului este acoperit cu plăci osoase, iar sistemul de circulație a păstrat unele caractere comune cu păsările. Animalele de azi trăiesc pe malul apelor curgătoare sau a lacurilor din regiunile calde tropicale sau subtropicale. Unele specii de crocodili mai pot fi întâlnite în apa sărată a mărilor din jurul unor insule. Animalele sunt bune înotătoare, când vânează, stau ascunse sub apă, până la nivelul ochilor și nărilor.Forma corpului animalelor de azi este adaptat la mediul de viață în care trăiesc, astfel corpul este turtit dorsoventral, și se termină cu o coadă lățită și musculoasă care ajută la înot sau ca și cârmă. Gura este largă prevăzută cu o dentiție puternică de formă conică.
CROCODILII au o lungime a corpului în funcție de specie între 1,20 și 7 m lungime. Au fost găsiți prin săpături crodili fosile care aveau lungimea de 12 m. Animalele cresc toată viață, însă cu înaintarea în vârstă procesul de creștere devine mai lent, astfel crocodilii bătrâni cresc numai câțiva centimetri.Craniul crocodililor este alungit, ochii în timpul evoluției au ajuns să fie dispuși dorsal, la vârful botului se află orificiile ovale largi ale nărilor, care este așa legat de faringe încât animalul și cu gura plină poate respira fără probleme. Botul crocodililor are lungimi diferite în funcție de modul de hrănire, astfel gavialul (Gavialis gangeticus) care se hrănește cu pește are un bot alungit și subțire.
În prezent, există 23 de specii de crocodili:
Crocodilul de apă dulce
Crocodilul de apă sărată
Crocodilul de Nil și altele.
VARANUL DE KOMODO
Teribilul VARAN DE KOMODO nu este doar cea mai mare soparla existenta, capabila de a dobori prazi de marimi considerabile. Recent un studiu international realizat de catre cercetatorii de la University of New South Wales a descoperit de ce acest redutabil carnivor este un pradator atat de eficient in ciuda faptului ca este echipat cu un craniu usor, iar forta muscaturii sale este relativ superficiala.Varanul de Komodo este cel mai important pradator al insulelor Komodo, Flores, Rinca Gili Motang si Gili Dasani din arhipelagul Indoneziei . Uriasa soparla poate ajunge la lungimi de peste 3 metri si o greutate de pana la 80 kg. Ea foloseste aproximativ 60 de dinti zimtati a caror forta este dublata de muschii foarte dezvoltati ai gatului, si cu ceea ce specialistii numesc “Spatiul cheie al craniului”, pentru a-si dobora si dezmembra prada.
Biologii Karen Moreno si Stephen Wroe de la Universitatea din New South Wales au descoperit ca VARANUL DE KOMODO intruneste obiceiurile de hranire si formula dentara a dinozaurilor disparuti, precum si a marilor rechini. Cei doi oameni de stiinta au creat un program computerizat denumit Finite Element Analysis (FEA), prin care sa poata masura cu precizie forta si ceilalti parametri ai muscaturii varanului. Conform Dr. Wroe, varanul are o muscatura neasteptat de slaba pentru o asemenea reptila carnivora, dar o combinatie avansata a biomecanicii falcilor acestuia, combinata cu dintii ascutiti si zimtati, permit carnivorului sa doboare fara probleme prazi de dimensiunea unui bivol. Varanul de Komodo prezinta un mecanism unic printre animale de a prinde, tine si sfasia prada. Spre deosebire de orice alt pradator, varanul are o muscatura aproape delicata, dar odata ce a prins prada intra in scena o serie de factori caracteristici biomecanicii acestei reptile. Astfel, odata cu actiunea superficiala a muschilor falcilor, peste 90% din forta muscaturii unui varan este compensata de masivii muschi ai gatului. Datorita capacitatii de a-si deschide falcile la fel de mult ca un sarpe, precum si datorita salivei sale extreme de toxice, acest animal ramane de peste 100 milioane de ani pradatorul de top al habitatului sau.
SARPELE ANACONDA
ANACONDA sau boa de apa este cel mai mare si cel mai puternic sarpe din lume. Isi ucide prada prin sufocare. Reptila se gaseste in raurile den Guiana si Brazilia. Femelele populeaza raurile din America de Sud, iar anaconda galbena poate fi gasita in Argentina. Sunt doua posibile origini pentru acest cuvant.
ANACONDA -Termenul provine ori din sinhaleza ( limba vorbita in Sri Lanka) din cuvantul "henakandaya" ( sarpe bici), ori din indiana, din cuvantul "anaikondran" (elefant ucigas). Nu este clar nici pana azi de ce numele lui vine din locuri atat de indepartate de habitatul in care se agseste. Poate datorita asemanarilor cu marii pitoni din Asia.
In America de Sud mai sunt cunoscuti si matatoro ( taur ucigas, in spaniola), sucurisi yacumama (denumiri folosite de amerindieni). Mai sunt numiti si boa de apa. Denumirea cuvantului vine din greaca ( Eunectes) si inseamna " bun inotator".
Isi petrec cel mai mult timp in apa, vanandu-si hrana. Sunt creature solitare oarecum timide si nu sunt foarte usor de vazut. Sunt foarte bine camuflate si cel mai bine se simt in mlastini. Exista documente ale exploratorilor timpurii care spun ca au vazut anaconda mari, pana in 30 de metri lungime, iar popoarelele indigene din junglele Americii de Sud au vazut anaconda de 15 metri. Nimeni nu a putut sa prinda un astfel de sarpe. Cand se gaseste o anaconda moarta, pielea se intinde atat de mult incat este greu sa faci masuratori corecte. Rapoartele ( care nu se pot verifica) despre aceste reptile uriase pot fi datorate perceptiilor eronate sau pielii prea intinse. Oamenii nu se pricep sa estimeze lungimea animalelor, mai ales cand vine vorba de serpii mari. De obicei, cu cat este sarpele mai mare, cu atat mai mare este marja de eroare.